Formula 1 Blog

Click here to edit subtitle

19.

    Pe 1 mai 1994 lumea motorsportului a fost zguduita din temelii, iar Formula 1 schimbata pe vecie, de un dezastru inevitabil ce va lasa urme adanci in istoria sporturilor cu motor. Astfel, astazi se implinesc 19 ani de la moartea triplului Campion Mondial Ayrton Senna da Silva.

    Brazilianul Senna si-a inceput cariera in karting, evoluand spre cursele de monoposturi in 1981, castigand Formula 3 Britanica in 1983. In 1984 debuteaza in Formula 1 pentru Toleman-Heart, facand o cursa de senzatie in acel sezon, la Monaco, prima cursa pe ploaie a acelui sezon, calificandu-se pe 13, dar reusind sa avanseze incredibil de repede prin pluton pana pe pozitia a doua. In acest punct il prindea pe liderul Alain Prost cu 4 secunde pe tur, insa cursa a fost oprita sub steag rosu, iar lui Prost i-a fost acordata victoria. Aceasta performanta, urmata de inca doua podiumuri in acel an, i-au oferit lui Senna un contract cu mult mai bine cotata echipa Lotus-Renault. Cei 3 ani petrecuti la echipa britanica i-au adus lui Ayrton Senna 6 victorii, si 22 de prezente pe podium, printre care si prima sa victorie in Formula 1.

  In '88, Senna devine pilot McLaren-Honda, incepand cea mai prolifica perioada din cariera sa si dand startul unei rivalitati legendare cu francezul Alain Prost, coechipierul brazilianului si principalul sau oponent. Cuplul Prost - Senna castiga 15 din cele 16 curse ale sezonului, iar Titlul Mondial ii revine lui Senna, primul din cariera acestuia, iar Campionatul Constructorilor este castigat cu usurinta de McLaren. Francezul raspunde in '89 obtinand cel de-al treilea Titlu din cariera. Anul urmator Senna continua traditia ultimilor 2 ani si este incoronat Campion Mondial pentru a doua oara, insa disputa dintre acesta si coechipierul sau provoaca plecarea lui Prost la Ferrari. In 1991, Ayrton Senna devine cel mai tanar triplu Campion Mondial (la acel moment), in fata noului sau rival, viitorul Campion Mondial Nigel Mansel. 

    Astfel, anul urmator marcheaza sfarsitul erei McLaren - Senna si inceputul unei dominatii a celor de la Williams-Renault, 1992 aducand primul si singurul Titlu din palamresul britanicului Mansel. Sumele gigantice de bani investite in noile tehnologii de asistenta electronica transforma monopostul Williams FW15C unul dintre cele mai avansate monoposturi din istoria Formulei 1 (daca nu cel mai avansat). Acest avantaj creeaza un ecart de netrecut intre noul cuplul de piloti Williams, Prost - Hill, aducandu-i lui Alain Prost cel de-al patrulea (si ultimul) Titlul Mondial din cariera. Senna se transfera la Williams pentru sezonul 1994, insa sistemele de asistenta electronica de pe monopostul Williams au fost interzise, rezultand intr-un FW16 slab si nesigur, chiar dupa spusele brazilianului, care afrima (inainte de inceperea sezonlui) ca vor fi norocosi daca nu se va intampla ceva serios. Si n-au fost...

    Mutarea lui Senna catre Williams se dovedea a fi o idee neinspirata, dar ce-i mari rau avea sa urmeze. Dupa cel mai prost inceput de sezon din cariera, cu 0 puncte dupa 2 etape, Ayrton Senna se vede in fata unui Mare Premiu de cosmar, cel din San Marino, de pe Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola. In timpul weekendului, pilotul Simtek, Roland Ratzenberger, a decedat in urma unui accident, Senna oprind monopostul pe circuit pentru a incerca sa il ajute. Acest accident si comportamentul nenatural al monopostului Williams l-au facut pe Senna sa considere retragerea definitiva din sport. Insa, instinctul de campion l-a impins pe geniul brazilian sa i-a startul in cursa fatidica, in care pleaca din pole position. Cursa incepe cu un accident iar masina de siguranta conduce plutonul pentru 5 tururi. Hotarat sa se desprinda de urmaritorul sau, Michael Schumacher, Senna forteaza. In turul cu numarul 7, monopostul Williams pilotat de Ayrton Senna devine incontrolabil in virajul Tamburello, iar acesta se izbeste de zidul de beton la o viteza de 210 km/h. Monopostul este spulberat de forta impactului, iar bucati din suspensie si pneurile fata il lovesc pe Ayrton Senna, care intra intr-o stare de inconstienta, in timp ce monopostul sau patrunde usor pe circuit, din inertie. Senna este scos din monopost si dus cu elicopterul la spital, unde este pronuntat decesul marelui campion. Brazilia si intreaga lume intra intr-un doliu ce plange moartea unei personalitati marcante, atat pe circuit, cat si in afara lui. Intamplarile din Marele Premiu al Statului San Marino au facut ca FIA sa intre intr-o stare de reflectie asupra sigurantei in motorsport, in special in Formula 1. Ayrton Senna este inca ultimul pilot decedat intr-un Mare Premiu de Formula 1, dovada ca moartea sa a reprezentat un punct de turnura, la fel ca si viata acestuia. O ancheta a autoritatilor italiene a indicat ca si cauza a accidentului cedarea coloanei de directie a monopostului Williams, iar responsabil a fost considerat directorul tehnic Patrick Head, care nu a fost insa arestat pentru aceasta din cauza legilor privind omorul, din Italia.

    Ayrton Senna ramane in constiinta iubitorilor de motorsport ca unul dintre cei mai mari campioni pe care sportul i-a avut, un caracter unic, un pilot de geniu, un zeu al motorsportului, o legenda. Desi au trecut 19 ani de la moartea sa, numele acestuia va dainui in timp, iar mosternirea lasata de el, una ce include 3 Titluri Mondiale, 41 de victorii si 80 de podiumuri, va servi ca un exemplu de excelenta. Daca nu ati facut-o deja, va recomand sa urmariti documentarul Senna. O zi frumoasa va urez! Si nu uitati...19.


T.Cristian

01.05.2013

Piloti Legendari: James Hunt

    In aceste saptamani fara un Mare Premiu, putine sunt subiectele pentru un astfel de blog. Cum n-am nici o dorinta sa vorbesc in gol, despre sanse la titlu, debutanti sau alte lucruri ce pot fi anoste, m-am gandit ca, odata la ceva timp (am sa incerc saptamanal) sa readuc in prim-plan pilotii de legenda ai Formulei 1, eroii eroilor de astazi, "regii" ce au semnat istoria motorsportului, schimbandu-l pentru todeauna. 

    Logic ar fi sa incep cu inceputul, de la Nino Farina, pana la Alain Prost si mai departe. In schimb, am ales sa incep in forta, prezentand portretul unui mare campion, unui rebel desavarsit si a unui pilot ce a lasat o amprenta solida in motorsport, intr-o perioada foarte scurta. Lipsita de longevitate i-a fost si viata, nu doar cariera, insa intr-o perioada de timp redusa acesta a reusit sa devina un adevarat simbol, al nesabuintei, vitezii si nemuririi (in plan istoric). Fara alte introduceri, James Hunt

    Intr-o vreme a "cavalerilor" Formulei 1, a pilotilor rebeli, a pilotajului pe muchie de cutit si a vitezelor extreme (ani '70) se afirma, aproape de nicaieri un tanar pilot, maniac al vitezei. Ascensiunea sa a fost aproape la fel de abrupta precum i-a fost si caderea, in doar 7 sezoane in Formula 1, ajungand de la  necunoscut la Campion Mondial, pentru a se retrage doar cativa ani mai tarziu, din lipsa de performanta si motive personale. 

    Nascut pe 29 august 1947 (numele sau complet fiind James Simon Wallis Hunt), britanicul a fost inca din copilarie un spirti debordant, fiind descris drept hiperactiv, persistent si rebel. Parintii acestui au declarat ca James s-ar fi apucat de fumat (era cunoscut drept un fumator inrait, chiar si in timpul sezoanlor competitionale) undeva in jurul varstei de 10 ani, acestia incercand, fara succes (bineinteles), sa il convinga ca nu este un obicei potrivit, pentru cineva atat de tanar. Pasionat de automobilism, Hunt a declarat ca viata sa a inceput cu adevarat, la 17 ani, in momentul cand acesta a obtinut permisul de conducere. Obsesia lui pentru competitii motorizate ar fi inceput in momentul in care a participat (ca spectator, atunci) la o cursa de Mini, invitat fiind de un prieten al carui frate concura. Prins imediat de "microbul" motorsportului, Hunt a intrat si el in aceeasi competitie, la putin timp dupa acesta intamplare. Desi parinti au refuzat sa finanteze ceea ce vedeau atunci ca pe un moft, James a muncit pentru a obtine fondurile necesare sa achizitioneze si sa pregateasca de competitie un Mini, cumparat in stare foarte proasta. Hunt a petrecut doi ani lucrand la masina, insa nu a reusit sa treaca inspectia tehnica din prima incercare. 

    Odata intrat in lumea motorsportului, a uimit imediat, nu atat prin talentul extraordinar pe care il poseda, cat prin nebunia totala pe care o degaja, multe dintre primele sale curse terminandu-se in accidente spectaculoase. Spre exemplu, intr-o cursa din Formula Ford, acesta a reusit sa intre cu masina intr-un lac, din apropierea circuitului. S-ar fi inecat, daca ar fi purtat centura de siguranta obligatorie, pe care nu si-a permis sa o achizitioneze. Cu o alta ocazie, in Formula 3 de aceasta data, Hunt a fost scos din cursa de un pilot concurent, acesta intrand deliberat in britanic. Furios, temperamentalul Hunt s-a dus la ramasitele monopostului adeversarului sau, scotandu-l pe acesta pentru a il arunca la pamant. Aceste exemple de comportament ar starni, cu siguranta, sanctinui foarte dure din partea FIA (nici atunci nu erau atat de usor trecute cu vederea, dar alta era perceptia generala), in prezent.

    Un tanar aristocrat britanic, Lord Alexander Hesketh, a reprezentat salvarea din notorietate a lui James Hunt. Cu foarte multi bani, dar zero cunostinte legate de motorsport, Hesketh si-a format o echipa, Hesketh Racing, ce a concurat in Formula 3 si apoi Formula 2. In acest timp, alaturi de (nimeni altul decat) James Hunt, echipa a devenit populara pentru consumul de sampanie echivalent cu cel de combustibil si un personal format din mai multe femei atragatoare decat mecanici (cu exagerarile de rigoare, bineinteles). In 1973, Lord Hesketh isi aduce echipa in paddock-ul Formulei 1, Hunt si compania fiind tratati ca o mare gluma de catre gigantii sportului. Cu un sasiu vechi si un monopost primitv, fara nici un sponsor si un ursulet de plus pe post de insigna (pare o gluma, dar este adevarat) Hesketh Racing reuseste o clasare miraculoasa pe pozitia secunda in Marele Premiu al Statelor Unite, in sezonul lor de debut. Ambitionati, in 1974 isi construiesc propriul monopost, Hesketh 308, ce ii livreaza lui Hunt prima sa victorie intr-un Mare Premiu de Formula 1, pe circuitul olandez de la Zandvoort, afisand o lipsa de fiabilitate inspaimantatoare pe parcursul sezonului 1974, in ciuda talentului evident al tanarului superstar britanic James Hunt. Dupa inca un sezon, gruparea lui Hesketh se gaseste in pragul falimentului, politica lipsita de orice gandire sau continuitate aducand echipa britanica in pragul colapsului. Astfel, Hunt se trezeste fara contract, cu foarte putin timp inaintea inceperii noului sezon. Salvarea sa a veni de la compatriotii de la McLaren, unde un "scaun" tocmai fusese eliberat de pleacarea lui Emerson Fittipaldi la Copersucar-Fittipaldi (echipa fratelui sau). Astfel, Hunt semneaza cu McLaren un contract in valoare de $200.000./sezon (desi pare mult, este unul dinte cei mai prost platiti Campioni Mondiali din istorie, alaturi de Keke Rosberg). Personalitatea rebela a acestuia, izbeste ca un zid de caramida echipa din Woking, Hunt refuzand sa poarte un combinezon cu insemnele sponsorilor, afisandu-se public purtand un tricou si o pereche de jeansi, de multe ori descult, inclusiv la intalnirile cu sponsorii sau diversi oameni de afacere. Desi inca un "vulcan de nervi" pe circuit si in afara acestuia, Hunt reuseste sa isi mai tempereze agresivitatea, invatand sa fie rapid pana la finalul curselor, pastrand monopostul in cursa si obtinand rezultate laudabile, acomodandu-se aproape imediat in cadrul echipei McLaren. 

    Sezonul 1976 (primul la McLaren) incepe rezonabil pentru Hunt, acesta reusind sa se claseze foarte sus, atunci cand reusea sa termine cursa, fara sa abandoneze sau sa fie descalificat. Forma constanta (surpinzatoare, pentru el) de la jumatatea sezonului il aduce foarte aproape de liderul Niki Lauda. Atunci cand germanul sufera un accident aproape fatal in Marele Premiu de casa (din Germania), Hunt se apropie la doar cateva puncte de liderul clasamentului. Din cauza accidentului foarte grav, Lauda lipseste pentru doua etape, retragandu-se mai apoi, incapabil sa clipeasca corect (acesta suferind arsuri grave la nivelul fetei), iar Hunt devine Campion Mondial, pentru prima si ultima data, la doar 1 punct diferenta de Lauda, cu doua victorii si un loc 3, in ultimele trei curse ale sezonului, obitnand un podium in Japonia in ciuda ploii nemiloase. De asemenea, Hunt va fi ultimul Campion Mondial britanic in Formula 1, pentru 16 ani, pana la Titlul Mondial din 1992 al lui Nigel Mansel. 

James Hunt (1976) castigand Titlul Mondial, pe o ploaie torentiala.

    1976 va reprezenta varful absolut al carierei lui Hunt, in anii urmatori acesta esuand in a mai se apropia macar de o asemenea performanta. Desi mai calm, decat in tinerete, britanicul continua sa atraga toate privirile, lovind comisari de traseu sau oficiali FIA si oprindu-se in mijlocul circuitului pentru a injura alti pilot. Atitudinea sa si personalitatea inedita l-au facut un favorit al presei si al publicului, in timp ce, in paddock-ul Formulei 1, acesta nu prea avea prieteni, fiind urat de aproape toata lumea. James Hunt era descris ca un fumator inrait (fumand in jur de 40 de tigari pe zi), bautor pe masura si ocazional consumator de droguri.

James Hunt (1977) la ultima sa victorie in Formula 1.


    Dupa inca 2 sezoane alaturi de McLaren ('77 si '78), Hunt se alatura amatorilor de la Wolf Racing, de unde, lipsit de ambitia de alta data si dotat cu un monopost dezastruos (din toate punctele de vedere), acesta decide sa puna definitiv capat carierei sale in motorsport (ca pilot), retragandu-se undeva spre jumatatea sezonului 1979. 

    Odata retras din activitatea de pilot, James Hunt devine un caracter ceva mai temperat, fiind usor "depasit" de viata din afara motorsportului. Este imediat racolat de BBC, pentru un post de comentator, pe care nu il ia in serios la inceput (intrand beat in direct, spre exemplu), devenind insa repede atras de slujba si castigand imediat un numar mare de admiratori, datorita stilului sau hotarat, acid si direct. 

    In 1993, la doar 45 de ani, James Hunt sufera un infarct si moare, cu doar cateva ore inaintea unui viitor mariaj. Viata unui Campion Mondial si pilot de legenda se incheie, astfel, mult prea brusc si mult prea devreme, acesta lasand totusi in urma o mostenire greu de atins, nu datorita trofeelor din vitrina, ci datorita imaginii si a personalitatii sale marcante, ce va dainuii multe deceni, poate chiar secole sau milenii, dupa moartea acestuia. Atat timp cat vor exista tineri rebeli, cu personalitati debordante si motorsport adevarat in sange, numele de James Hunt nu va fi uitat. 


T.Cristian

06.04.2013